În prezent majoritatea retelelor sunt dedicate unor scopuri specifice ca telefonia, distributia TV transferul de date pe circuite comutate sau transferul de date pe pachete.

Unele aplicatii folosesc reteaua telefonicã lãrgitã, de exemplu facsimilul. Folosirea retelelor preexistente pentru noi aplicatii poate conduce la caracteristici pe termen scurt, cu toate acestea, astfel de retele, în mod obisnuit nu sunt croite pentru nevoile unor servicii care nu sunt cunoscute atunci când retelele sunt implementate. Astfel transferul de date prin reteaua telefonicã este limitat de lipsa lãtimii de bandã, de flexibilitatea si calitatea echipamentului analogic de transmitere a vocii. Retelele telefonice au fost realizate pentru un serviciu cu lãtime constantã de bandã, astfel încât folosirea acesteia pentru un trafic de date cu viteza bitilor variabilã, impune adaptãri costisitoare.

Pentru cã în general reteaua telefonicã publicã nu a fost efectiv capabilã sã suporte servicii non-vocale în mãsurã cerutã de client, alte retele dedicate au rezultat, de exemplu reteaua de date publicã sau reteaua de date privatã, conectând sã zicem, marile uzine ale unei companii sau câteva institute de cercetare.

Retelele private adesea folosesc echipament nestandard, interfete si protocoale si sunt incapabile sã ofere acces altor retele si utilizatori. Dacã sunt cerute gateway-uri cu lumea exterioarã, implementarea lor poate fi plicticoasã si costisitoare.

Tabela 1.1. ilustreazã varietatea schemelor de transmisii de date existente. Sã notãm cã aceastã tabelã contine doar clasele de utilizare standardizate conform cu Recomandarea X.1 a CCITT.

CCITT este acronimul pentru Comite Consultatif International Telegrafique et Telefonique, care se ocupã cu standardizarea retelelor pentru telecomunicatia publicã.

Tabela 1.1. Clasele de utilizare în retelele publice

În 1984, Adunarea plenarã a CCITT a adoptat recomandãrile seriei I tratând continutul retelei digitale de servicii integrate (ISDN). CCITT a statuat cã „un ISDN este o retea care asigurã conectivitatea digitalã cap la cap pentru a suporta o gama largã de servicii, incluzând servicii voce si ne-voce, la care utilizatorii au acces printr-un set limitat de interfete utilizator-retea multiscop standard". O astfel de interfatã standard ISDN a fost definitã si numitã acces de bazã (bazã acces), cuprinzând douã canale B de 64 kbit/s si un canal D de semnalizare de 16 kbit/s. Alt tip de interatã, accesul cu vitezã primarã (primary rate acces), cu o vitezã brutã a bitilor de 1,5 Mbit/s sau 2 Mbit/s, oferã flexibilitatea de a aloca H de mare vitezã sau combinatii de canale B si H si un canal de semnalizare de 64 kbit/s. (vezi tabela 1.2.)

Tabela 1.2. Canale ISDN si structura interfetei

Conceptul ISDN, a stabilit recomandãrile din 1984, a fost între timp îmbunãtãtit; starea actualã este cea din Cartea Albastrã a CCITT din 1988.

Acest ISDN original este bazat pe reteaua telefonicã degitizatã care este caracterizatã de canalul de 64 kbit/s. Viteza canalului de 64 kbit/s este derivatã din cerintele transmisiei de voce de 3,4 kHz (8 biti esantionati cu o frecventã de 8 kHz).

ISDN de 64 kbit/s în principiu este o retea de circuite comutate dar care oferã accesul la serviciile de pachete comutate.

ISDN a început sã fie implementat la începutul anilor 1990. Avantajele ei pentru utilizator si furnizorul de retea includ:

• o interfatã utilizator-retea comunã pentru accesul la o varietate de servicii;

• capacitãti de semnalizare îmbunãtãtite (out of band);

• integrarea de servicii;

• asigurarea de servicii noi si îmbunãtãtite.

Cea mai înaltã vitezã a ISDN bazat pe 64 kbit/s poate oferi utilizatorului 1.5 Mbit/s sau respectiv 2.0 Mbit/s, adicã viteza canalului H1 (vezi tabela 1.2.). Conectarea de retele locale (LAN-uri), totusi, sau transmiterea de imagini în miscare cu o rezolutie bunã pot, în multe cazuri, sã cearã o vitezã considerabil mai mare. În consecintã, a fost necesarã conceptia si realizarea ISDN de bandã largã (B-ISDN).

Recomandarea CCITT I.113 („Vocabular de termeni pentru aspecte de bandã largã la ISDN") defineste banda largã ca: ...un serviciu sau sistem necesitând canale de transmisie capabile sã suporte viteze mai mari decât viteza primarã.

B-ISDN astfel include capacitãtile de 64 kbit/s, dar în plus deschide poarta aplicatiilor utilizând viteze mai mari de 1.5 Mbit/s sau respectiv 2.0 Mbit/s. Limita superioarã a vitezei disponibile pentru un utilizator va fi undeva mai sus de 100 Mbit/s.

Definitia de mai sus a benzii largi nu indicã un anume concept tehnic sau cum poate fi realizat.

Tinând seama cã aceastã definitie a fost stabilitã de la început, conceptul tehnic final pentru B-ISDN asa cum este descris ulterior, a rezultat doar dupã discutii lungi si controversate în timpul standardizãrii, care reflectã formatia si intentiile diferite ale participantilor.

S-a adoptat un model de interfatã bazat pe o divizare completã a capacitãtii ei de încãrcãturã plãtitã, în mici piese numite celule, fiecare din ele putând servi oricãrui scop; adicã fiecare celulã poate fi utilizatã sã transporte informatia pentru oricare tip de conexiune.

1. ACAMPORA, A.S., KAROL, M.J.: An Overview of Lighware Packet Networks, IEEE Network, vol. 3, no. 1, January 1989, p. 29-40.

2. ADAMS, J.L.:The Orwell Torus Communication Switch. Proccedings of the GLSB Seminar on Broadband Switching, Albufeira, 1987, p. 215-224.
3. AHMADI, H., DENZEL, W.E.: A. Survey of Moderm High-Performance Switching Techniques, IEEE Journal on Selected Areas în Communications, vol. 7, September 1989, p. 1091-1103.
4. ANIDO, G.J., SEETO, A.W.: Multipath Interconnection: A Technique for Reducing Aongestion 5.